Notă: Pentru alte semnificații, a se vedea limba portugheză (dezambiguizare) .

portugheză
Se vorbeste in:	Vezi geografia limbii portugheze
Numărul total de vorbitori:	Nativ: 250 milioane Total: 273 milioane
Pozitie :	Al 5-lea ca limbă maternă [ 1 ] [ 2 ] Al 6-lea ca limbă maternă și a doua
Familie :	indo-european  italic   romanic    italo-occidental     romanic      galo-iberic       ibero-romanic        ibero-vestic         galic-portugheză          portugheză
scriind :	alfabet latin
statutul oficial
Limba oficială a:	9 țări  Angola  Brazilia Cape Green Guineea Bissau Guineea Ecuatorială  Mozambic  Portugalia  Sao Tome și Principe Timorul de Est 1 entitate dependentă  Macao limba minoritara goa Baticaloa  Uruguay  Paraguay Diverse organizații internaționale
Reglementat de:	Patru instituții: Academia Braziliană de Litere (Brazilia) Academia de Științe din Lisabona, curs de litere (Portugalia) Comunitatea țărilor vorbitoare de portugheză (CPLP) Institutul Internațional al Limbii Portugheze
codurile de limbă
ISO 639-1 :	pt
ISO 639-2:	por
ISO 639-3:	por
Limbă maternă   limba oficială și administrativă   Culturală sau limbă de importanță secundară   Comunitățile minoritare lusofone   creolă cu bază portugheză

Limba portugheză , numită și portugheză , este o limbă de inflexiune romanică indo-europeană a Vestului, care provine din galego-portugheza vorbită în Regatul Galiției și nordul Portugaliei . Odată cu crearea Regatului Portugaliei în 1139 și extinderea spre sud după Reconquista , limba s-a răspândit pe ținuturile cucerite și mai târziu, odată cu descoperirile portugheze , în Brazilia , Africa și alte părți ale lumii. ^{[ 3 ]} Portugheza era folosită, la acea vreme, nu numai în orașele cucerite de portughezi, ci și de mulți conducători locali în contactele lor cu alți străini puternici. Mai ales la acea vreme, limba portugheză a influențat și mai multe limbi. ^{[ 4 ]}

În timpul Epocii Descoperirilor , marinarii portughezi și-au dus limba în locuri îndepărtate. Explorarea a fost urmată de încercări de a coloniza noi pământuri pentru Imperiul Portughez și, ca urmare, portughezii s-au dispersat în întreaga lume. Brazilia și Portugalia sunt singurele două țări a căror limbă principală este portugheza. Este o limbă oficială în fostele colonii portugheze, și anume, Mozambic , Angola , Capul Verde , Guineea Ecuatorială , ^{[ 5 ] [ 6 ] [ 7 ]} Guineea-Bissau și São Tomé și Príncipe , toate în Africa . ^{[ 8 ]} În plus, din motive istorice, vorbitori de portugheză sau creoli portughezi se găsesc și în Macao ( China ), Timorul de Est , în Damão și Diu și în statul Goa ( India ), Malacca ( Malaezia ), în enclave. pe Insula Flores ( Indonezia ), Bataloa pe ( Sri Lanka ) și pe Insulele ABC din Caraibe. ^{[ 9 ] [ 10 ]}

Este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene , Mercosur , Uniunii Națiunilor din America de Sud , Organizației Statelor Americane , Uniunii Africane și Țărilor Lusofone . Cu aproximativ 280 de milioane de vorbitori, portugheza este a cincea cea mai vorbită limbă din lume , a treia cea mai vorbită în emisfera vestică și cea mai vorbită în emisfera sudică a planetei. ^{[ 11 ]} Portugheza este cunoscută drept „limba Camões” (numită după una dintre cele mai cunoscute figuri literare din Portugalia, Luís Vaz de Camões , autorul cărțiiOs Lusíadas ) și „ultima floare a Lazio ” (o expresie folosită în sonetul Língua Portuguesa , de scriitorul brazilian Olavo Bilac ). ^{[ 12 ]} Miguel de Cervantes , celebrul autor spaniol, a considerat limba „dulce și plăcută”. ^{[ 13 ]} În martie 2006, Museu da Língua Portuguesa , un muzeu interactiv despre limbă, a fost fondat în São Paulo , Brazilia , orașul cu cel mai mare număr de vorbitori de portugheză din lume. ^{[ 14 ]}

Ziua Internațională a Limbii Portugheze este sărbătorită pe 5 mai . ^{[ 15 ]} Data a fost stabilită în 2009, în sfera Comunității țărilor de limbă portugheză (CPLP), cu scopul de a promova simțul comunității și pluralismul vorbitorilor de portugheză. Comemorarea promovează, de asemenea, discutarea problemelor idiomatice și culturale ale lusofoniei , promovând integrarea dintre popoarele acestor nouă țări. ^{[ 16 ]}

Istorie

Articolul principal: Istoria limbii portugheze

Originile și perioada romană

Articole principale: limba lusitană , cucerirea romană a Peninsulei Iberice , Roma antică , latină vulgară , limbile ibero-romane , căderea Imperiului Roman de Apus și invaziile barbare

Inscripție latină de pe o piatră de hotar a Via Nova , drum roman care leagă Bracara Augusta (actuala Braga ) de Asturica (actuala Astorga )

Portugheza își are originea în ceea ce este acum Galiția și nordul Portugaliei , derivată din latina vulgară care a fost introdusă în vestul Peninsulei Iberice în urmă cu aproximativ două mii de ani. Are un substrat celtico - lusitan , ^{[ 17 ]} rezultat din limba maternă a popoarelor iberice preromane care au locuit în partea de vest a Peninsulei ( Galaicos , Lusitanos , Celtics și Cónios ). A apărut în nord-vestul Peninsulei Iberice și s-a dezvoltat în zona sa de vest, incluzând o parte din vechiulLusitania și Bética romană . Romanul galego-portughez se naște din limba latină vorbită , adusă de soldați, coloniști și magistrați romani. Contactul cu latina vulgară a însemnat că, după o perioadă de bilingvism, limbile locale au dispărut, ducând la apariția unor noi dialecte. Se presupune că limba și-a început procesul de diferențiere de alte limbi iberice prin contactul diferitelor limbi native locale cu latina vulgară , ceea ce a dus la dezvoltarea posibilă a mai multor trăsături individuale în perioada romană. ^{[ 18 ] [ 19 ] [ 20]}

Harta cronologică care arată dezvoltarea limbilor europene de sud-vest, inclusiv portugheza.

Limba a început a doua fază a procesului său de diferențiere față de celelalte limbi romanice după căderea Imperiului Roman , în timpul invaziilor barbare din secolul al V-lea , când au apărut primele schimbări fonetice documentate care s-au reflectat în lexicon. A început să fie folosit în documente scrise în secolul al IX-lea , iar în secolul al XV-lea a devenit o limbă matură, cu o literatură foarte bogată. Ajunși în Peninsula Iberică în anul 218 î.Hr. , romanii au adus cu ei latina vulgară , din care toate limbile romanice.(cunoscute și ca limbi „Novilatine” sau „Neolatine”) coboară. Abia la sfârșitul secolului I î.Hr. popoarele care locuiau la sud de Lusitania preromană, conienii și celții , și-au început procesul de romanizare . Limbile paleo-iberice , cum ar fi lusitana sau sud-lusitana , sunt înlocuite cu latină. ^{[ 21 ]}

Din anul 409 d.Hr. , în timp ce Imperiul Roman se prăbușise, Peninsula Iberică a fost invadată de popoare de origine germană și iraniană sau slavă ^{[ 22 ]} ( suebi , vandali , burieni , alani , vizigoți ), cunoscute de romani drept barbari care au primit pământ ca federate . Barbarii (în principal suevi și vizigoții) au absorbit în mare măsură cultura și limba Peninsulei; cu toate acestea, de când școlile și administrația romană s-au închis, Europa a intrat înEvul Mediu și comunitățile au devenit izolate, latina populară a continuat să evolueze diferit, ducând la formarea unui „lusitano” (sau proto-galician-portughez ) proto-ibero-roman. ^{[ 23 ]}

Influența arabă, recucerirea și Imperiul portughez

Cancioneiro da Ajuda , o colecție de poezie scrisă în galego-portugheză datând de la sfârșitul secolului al XIII-lea , influențată de lirismul occitan

Articole principale: limba galic-portugheză , invazia musulmană a Peninsulei Iberice , recucerirea și Imperiul portughez

Din 711, odată cu invazia islamică a Peninsulei, care a introdus și un mic contingent de Saqalibas , araba a devenit limba de administrare a zonelor cucerite. Cu toate acestea, populația a continuat să-și folosească limba romană, mozarabă în zonele aflate sub stăpânire maur, astfel încât atunci când maurii au fost expulzați, influența lor asupra limbii a fost relativ mică. Efectul său principal a fost asupra lexicului , cu introducerea a aproximativ opt sute de cuvinte prin mozarabă - lusitană. ^{[ 24 ]}

În 1297, odată cu încheierea recuceririi, regele D. Dinis I a urmat politici în ceea ce privește legislația și centralizarea puterii, adoptând portugheza ca limbă oficială în Portugalia. Limba s-a răspândit în întreaga lume în secolele al XV-lea și al XVI-lea, când Portugalia a înființat un imperiu colonial și comercial ( 1415-1999 ) care se întindea de la Brazilia în America până la Goa în Asia ( India , Macao în China și Timorul de Est ). A fost folosit ca lingua franca exclusivă pe insula ofSri Lanka de aproape 350 de ani. În acest timp, multe limbi creole portugheze au apărut și în întreaga lume, în special în Africa , Asia și Caraibe . ^{[ 25 ] [ 26 ]}

Distribuția geografică

Articole principale: Geografia limbii portugheze și lusofonie

limba oficiala

Articolul principal: Lista țărilor în care portugheza este o limbă oficială

  Brazilia (72,5%)

  Angola (11,2%)

  Mozambic (10,7%)

  Portugalia (3,5%)

  Altele (2,1%)

Portugheza este limba majorității populației Portugaliei , ^{[ 27 ]} Brazilia , ^{[ 28 ]} São Tomé și Príncipe (98,4%) ^{[ 29 ]} și, conform recensământului din 2014 , este limba obișnuită a 71, 15% din populația Angolei ^{[ 30 ]} între timp , aproximativ 85% dintre angolezi sunt capabili să vorbească portugheză, potrivit Institutului Național de Statistică . ^{[ 31 ]} Deși doar 10,7% din populația Mozambiculuifiind vorbitori nativi de portugheză, limba este vorbită de aproximativ 50,4% dintre mozambicani, conform recensământului din 2007. ^{[ 32 ]} Limba este vorbită și de aproximativ 15% din populația Guineei-Bissau , ^{[ 33 ] [ 34 ]} și aproximativ 25% din populația Timorului de Est . ^{[ 35 ]} Nu există date disponibile pentru Capul Verde , dar aproape întreaga populație este bilingvă, capverdienii fiind vorbitori monolingvi de creola capverdiană . în Macao, doar 0,7% din populație folosește portugheza ca limbă maternă și aproximativ 4% dintre macanezi vorbesc această limbă. ^{[ 36 ] [ 37 ]}

Comunitatea țărilor vorbitoare de portugheză (CPLP) este formată din nouă țări independente care au portugheza ca limbă oficială : Angola , Brazilia , Capul Verde , Timorul de Est , Guineea-Bissau , Guineea Ecuatorială , Mozambic , Portugalia și São Tomé și Príncipe . ^{[ 8 ]} Guineea Ecuatorială a făcut o cerere oficială de aderare cu drepturi depline la CPLP în iunie 2010, care este acordată numai țărilor a căror limbă oficială este portugheza. ^{[ 38 ]}În 2011, portugheza a fost inclusă ca a treia limbă oficială (alături de spaniolă și franceză ), iar în iulie 2014, țara a fost acceptată ca membru al CPLP. ^{[ 39 ] [ 40 ]}

Portugheza este, de asemenea, una dintre limbile oficiale ale Regiunii Administrative Speciale Chineze Macao (alături de chineză ) și ale mai multor organizații internaționale precum Mercosur , [ ^{41 ] Organizația} Statelor Ibero-Americane , ^{[ 42 ]} Uniunea Sudului Națiunile Americane. ^StatelorOrganizația]^43[Statele Americane [ ^{44 ] Uniunea} Africană ^{[ 45 ]} șiUniunea Europeană . ^{[ 46 ]}

Harta țărilor africane vorbitoare de portugheză (PALOP)

La acest număr se adaugă imensa diaspora de cetățeni din națiunile de limbă portugheză din întreaga lume, estimată la 10 milioane (4,5 milioane de portughezi , 3 milioane de brazilieni , jumătate de milion de capverdieni etc.) dar despre care este dificil să obții oficialități. numere reale, inclusiv obținerea de date procentuale de la acea diasporă care vorbește efectiv limba Camões, întrucât o parte semnificativă vor fi cetățeni ai țărilor de limbă portugheză născuți în afara teritoriului de limbă portugheză, descendenți ai imigranților, care nu vorbesc neapărat portugheza. De asemenea, este necesar să se țină seama de faptul că o mare parte a diasporelor naționale este deja contabilizată în populațiile țărilor de limbă portugheză, cum ar fi numărul mare de emigranți din țările africane de limbă portugheză (PALOP) și brazilienii din Portugalia, sau numărul mare de emigranți portughezi din Brazilia și din PALOP. ^{[ 47 ]}

Limba portugheză, conform datelor din 2021, se află în viața de zi cu zi a aproape 293 de milioane de persoane, răspândite în nouă țări și într- o regiune administrativă specială . Țările cu cea mai mare populație vorbitoare de portugheză sunt Brazilia (212,56 milioane); Angola (32,87 milioane); Mozambic (31,26 milioane) și Portugalia (10,2 milioane). ^{[ 48 ]}

Limba portugheză în lume

•   Língua materna
•   Língua oficial e administrativa
•   Língua cultural ou secundária
•   Minorias lusófonas
•   Crioulo de base portuguesa

Țări care au portugheza ca limbă oficială. Faceți clic pe hartă pentru a vedea articolul despre varianta vorbită în acea țară sau teritoriu.v • d • e

Țară	Populație (est. iulie 2018) [ 48 ]	Mai multe informatii	limba majoritara	rostit de
Brazilia	208 846 892	brazilian portughez		Marea majoritate ca limbă maternă
Angola	30 355 880	portughez angolez		Majoritatea ca limbă maternă; marea majoritate ca a doua limbă
Mozambic	27 233 789	portugheză mozambicană		Minoritate semnificativă ca limbă maternă; mică majoritate ca a doua limbă
Portugalia	10 355 493	portugheză din Portugalia		Marea majoritate ca limbă maternă
Guineea Bissau	1 833 247	portugheză Guineea-Bissau		ca o a doua limbă
Timorul de Est	1 321 929	portugheză est-timoreză		Mică minoritate ca primă limbă; mai ales ca a doua limbă
Guineea Ecuatorială 2	797 457	Guineea Ecuatorială portugheză		ca o a doua limbă
Macao 1	606 340	portugheză de Macao		Mică minoritate ca limbă maternă
Cape Green	568 373	portugheză din Capul Verde		ca o a doua limbă
Sao Tome și Principe	204 454	Sao Tome și Principe portugheză		Marea majoritate ca limbă maternă
Total	aproximativ 282 milioane	Comunitatea țărilor vorbitoare de portugheză

Note:

1. Macao este una dintre cele două regiuni administrative speciale autonome ale Republicii Populare Chineze (cealaltă fiind Hong Kong- ul anglofon , o fostă colonie britanică ).
2. Guineea Ecuatorială a adoptat portugheza ca una dintre limbile sale oficiale în 2007, fiind admisă în CPLP în 2014. Utilizarea portughezei în această țară este limitată.

Vizibilitate

Steagul comunității țărilor vorbitoare de portugheză

Interiorul Muzeului Limbii Portugheze din São Paulo , Brazilia .

Există un număr tot mai mare de persoane care vorbesc portugheza, în mass-media și pe internet, care prezintă această situație Comunității țărilor de limbă portugheză (CPLP) și altor organizații pentru a ține o dezbatere în comunitatea vorbitoare de portugheză, cu scopul de a prezenta o petiție pentru a face portugheza una dintre limbile oficiale ale Națiunilor Unite (ONU). În octombrie 2005, în cadrul convenției internaționale a Elos Clube Internacional da Comunidade Lusíada, desfășurată la Tavira (Portugalia), o petiție al cărei text poate fi găsit pe internet cu titlul „Petiție pentru oficializarea limbii portugheze la ONU” a fost scris și aprobat în unanimitate. ^{[ 49 ]}Rômulo Alexandre Soares, președintele Camerei Brazilia-Portugalia, subliniază că poziționarea Braziliei pe scena internațională ca una dintre puterile emergente ale secolului XXI , datorită mărimii populației sale și prezenței variantei sale de portugheză în întreaga lume. , oferă o justificare legitimă pentru petiția trimisă la ONU, făcând astfel portugheza una dintre limbile oficiale ale organizației. ^{[ 50 ]} Aceasta este în prezent una dintre cauzele Mișcării Internaționale Lusofone. ^{[ 51 ]}

În Africa , portugheza este limba oficială în Capul Verde, São Tomé și Príncipe, Guineea-Bissau, Mozambic și Angola. ^{[ 52 ]} În cele din urmă, în Asia, Timorul de Est este o națiune vorbitoare de portugheză. ^{[ 8 ]}

În martie 1994, a fost fondat Bosque de Portugal , în orașul Curitiba , din sudul Braziliei ; parcul găzduiește Memorialul Limbii Portugheze, care onorează imigranții portughezi și țările care adoptă limba portugheză; Inițial, au fost șapte națiuni care erau reprezentate pe stâlpi, dar odată cu independența Timorului de Est , a fost onorat și cu un pilon construit în 2007. ^{[ 53 ]} În martie 2006, Muzeul Limbii Portugheze a fost fondat la São Paulo . ^{[ 54 ]}

Limbă străină

Consiliu bilingv în Macao , China .

Placă în japoneză , portugheză și engleză în Oizumi , Japonia , care are o mare comunitate lusofonă din cauza imigrației japoneze-braziliane ^{[ 55 ]}

Predarea obligatorie a portughezei în programele școlare este observată în Uruguay ^{[ 56 ]} și Argentina . ^{[ 57 ]} Alte țări în care portugheza este predată în școli sau în care predarea sa este acum introdusă, includ Venezuela , ^{[ 58 ]} Zambia , ^{[ 59 ]} Republica Congo , ^{[ 60 ]} Senegal , ^{[ 60 ]} Namibia , ^{[ 60 ]} Eswatini , ^{[ 60 ]} Coasta de Fildeș ^{[ 60 ]} și Africa de Sud . ^{[ 60 ]}

Există, de asemenea, comunități semnificative de imigranți vorbitori de portugheză în multe țări, cum ar fi Africa de Sud , ^{[ 61 ]} Andorra (18,6%), ^{[ 62 ]} Australia , ^{[ 63 ]} Bermude , ^{[ 64 ] [ 65 ]} Canada (0,87% sau 274.670 de persoane conform la recensământul din 2006, ^{[ 66 ]} dar între 400.000 și 500.000 conform lui Nancy Gomes ), ^{[ 67 ]} Curaçao , Franța , ^{[68 ]} Guernsey (2%), ^{[ 69 ] [ 70 ]} Japonia , ^{[ 71 ]} Jersey (4,6 %), ^{[ 72 ]} Luxemburg (15,7 %), ^{[ 73 ]} Namibia (5 %), ^{[ 74 ] [ 75 ]} Paraguay (10,7% sau 636 mii persoane), ^{[ 76 ]} Elveția (3,7 %), ^{[ 77 ]} Venezuela (1 până la 2% sau 254 mii până la 480 mii persoane), ^{[ 78 ]} Uruguay(15%) ^{[ 79 ]} și Statele Unite ale Americii (0,24% din populație sau 687.126 vorbitori conform American Community Survey din 2007 ), ^{[ 80 ]} în primul rând în New Jersey , ^{[ 81 ]} New York ^{[ 82 ]} și Rhode Island . ^{[ 83 ]}

În unele părți din ceea ce a fost India portugheză , cum ar fi Goa ^{[ 84 ]} și Damão e Diu , ^{[ 85 ]} portugheza este încă vorbită, deși este pe cale să dispară. Potrivit estimărilor UNESCO , portugheza este una dintre limbile cu cea mai rapidă creștere dintre limbile europene, după engleză și spaniolă . Portugheza este limba care are cel mai mare potențial de creștere ca limbă internațională în Africa de Sud și America de Sud . ^{[ 86 ]}Se preconizează că țările africane vorbitoare de portugheză vor avea o populație combinată de 83 de milioane de oameni până în 2050. În total, țările de limbă portugheză vor avea aproximativ 400 de milioane de oameni în același an. ^{[ 86 ] [ 87 ]}

Din 1991, când Brazilia a aderat la piața economică Mercosur cu alte țări sud-americane, cum ar fi Argentina , Uruguay și Paraguay , a existat o creștere a interesului pentru studiul limbii portugheze în națiunile din America de Sud . Ponderea demografică a Braziliei pe continent va continua să întărească prezența limbii în regiune. ^{[ 88 ] [ 89 ]}

Deși la începutul secolului al XXI-lea , după ce Macao a fost cedat Chinei , utilizarea limbii portugheze a fost în declin în Asia , aceasta devine din nou o limbă relativ populară acolo, în principal din cauza legăturilor diplomatice și financiare sporite ale Chinei cu vorbitorii de limbă portugheză. ţări. ^{[ 90 ]}

Țară	Populație [ 91 ] (est. iulie 2017)	Mai multe informatii	educatie obligatorie	rostit de
Uruguay	3 444 006	portugheză în Uruguay		Minoritate semnificativă ca limbă maternă
Argentina	43 847 430	portugheză în Argentina		Minoritatea ca a doua limbă
Paraguay	7 052 ​​984	portugheză în Paraguay		Minoritate semnificativă ca limbă maternă
Venezuela	31 568 179	portugheză în Venezuela		Minoritatea ca a doua limbă
Africa de Sud	57 725 600	portugheză în Africa de Sud		Mică minoritate ca a doua limbă
namibia	2 606 971	portugheză în Namibia		Mică minoritate ca a doua limbă
Republica Congo	5 125 821	portugheză în Congo		Mică minoritate ca a doua limbă
Zambia	16 591 390	portugheză în Zambia		Mică minoritate ca a doua limbă
Senegal	15 411 614	portugheză în Senegal		Mică minoritate ca a doua limbă
eswatini	1 343 098	portugheză în Eswatini		Mică minoritate ca a doua limbă

Caracteristici

Articole principale: Diferențele dintre spaniolă și portugheză și Diferențele dintre galică și portugheză

Interiorul Real Gabinete Português de Leitura , fondat în 1837 la Rio de Janeiro .

Portugheza este o limbă indo-europeană , aparținând grupului de limbi romanice (sau latine), care descind din latină, aparținând ramurii italice a familiei indo-europene. În comparație cu celelalte limbi ale Peninsulei Iberice, cu excepția galicei și mirandezei, se consideră că are asemănări mai mari cu sistemul vocal catalan , dar există și unele asemănări între limba portugheză și cea centrală a Pirineilor. Ca un factor decisiv în evoluția portughezei, este adesea considerată influența unui substrat celtic marcat . Fonemele vocalice nazale stabilesc o asemănare cu ramura galo-romanică (în special cu franceza veche). ^{[ 92]}

În timp ce vorbitorii de portugheză au un nivel remarcabil de înțelegere a limbii castiliane, vorbitorii de castiliană au, în general, mai multe dificultăți în a o înțelege. Acest lucru se datorează faptului că portugheza, în ciuda faptului că are sunete în comun cu castiliană, are și sunete speciale. În portugheză, de exemplu, există vocale și diftongi nazale (probabil o moștenire din limbile celtice). ^{[ 93 ] [ 94 ]}

Există multe limbi de contact derivate din sau influențate de portugheză, cum ar fi Macao Patuá . În Brazilia, lanc-patuá (derivat din franceză ), diferitele dialecte quilombola , cum ar fi Cupópia do Quilombo Cafundó (din Salto de Pirapora , în statul brazilian São Paulo ) și Talian (un amestec de portugheză cu italiană). ^{[ 95 ]}

dialecte

Articolul principal: Dialectele limbii portugheze

Dialectele regionale ale limbii portugheze

dialecte portugheze braziliene

1 - Caipira
2 - Coasta de Nord
3 - Bahia
4 - Fluminense
5 - Gaucho
6 - Mineiro
7 - Nord -Est
8 - Nordul
9 - Paulistano
10 - Sertanejo
11 - Southern
12 - Florianopolitano
13 - Carioca
14 - Brasiliense
15 - Munții Amazonian
16 - Recifense

Ca și alte limbi, portugheza a cunoscut o evoluție istorică, fiind influențată de mai multe limbi și dialecte , până la stadiul cunoscut astăzi. Trebuie considerat, totuși, că portugheza cuprinde astăzi mai multe dialecte și subdialecte, vorbire și sub-vorbire, adesea destul de distincte, pe lângă două standarde recunoscute internațional ( portugheza braziliană și portugheza europeană ). În prezent, portugheza este singura limbă din vestul lumii vorbită de peste o sută de milioane de oameni cu două ortografii oficiale (se observă că limba englezăare diferențe de ortografie ocazionale, dar nu există ortografii oficiale divergente). Această situaţie trebuie rezolvată prin Acordul ortografic din 1990 . ^{[ 96 ]}

Totuși, profesorul Maria Regina Rocha a concluzionat că prin regulile Acordului ortografic din 1990 au fost unificate 569 de cuvinte, 2.691 de cuvinte care prezentau diferențe între ortografiile portugheză/africană/asiatică și cea braziliană au rămas așa după reforma ortografică, 1.235 au acum o ortografie diferită și, astfel, 3.926 de cuvinte au diferențe grafice între ambele maluri ale Atlanticului. ^{[ 97 ]}

Limba portugheză are o mare varietate de dialecte , multe dintre ele cu o diferență lexicală marcată față de portugheza standard, fie în Brazilia, fie în Portugalia. Astfel de diferențe, totuși, nu afectează foarte mult inteligibilitatea între vorbitorii de dialecte diferite. ^{[ 98 ]}

Primele studii asupra dialectelor portughezei europene au început să fie înregistrate de Leite de Vasconcelos la începutul secolului al XX-lea . ^{[ 99 ] [ 100 ]} Chiar și așa, toate aspectele și sunetele tuturor dialectelor portugheze pot fi găsite în unele dialecte din Brazilia. Portugheza africană, în special portugheza São Tomé, are multe asemănări cu portugheza braziliană. În același timp, dialectele din sudul Portugaliei (numite „meridionale”) au multe asemănări cu vorbirea braziliană, în special utilizarea intensivă a gerunziului (ex. vorbirea, scrisul etc.). În Europa, dialectele Trás-os-Montes și Alto Minho au multe asemănări cu Galician.^{[ 101 ]} Un dialect care aproape a dispărut esteportugheza Oliventinosauportugheza Alentejo Oliventino, vorbită înOlivençașiTáliga. ^{[ 102 ]}

După independența fostelor colonii africane, portugheza standard din Portugalia a fost aleasă de țările africane vorbitoare de portugheză. Prin urmare, portugheza are doar două dialecte de învățare, european și brazilian. De menționat că în limba portugheză europeană există un soi prestigios care a dat naștere normei standard: soiul Lisabona . ^{[ 103 ]} În Brazilia, cel mai mare număr de vorbitori se găsește în regiunea de sud-est a țării, această regiune a fost ținta unei intense migrații interne, datorită puterii sale economice. Districtul Federalse remarcă prin propriul dialect, prin diversele hoarde de migrație internă. Dialectele europene și americane ale portughezei prezintă probleme de inteligibilitate reciprocă (în cadrul celor două țări), în principal din cauza diferențelor culturale, fonetice și lexicale. Cu toate acestea, niciunul nu poate fi considerat intrinsec mai bun sau perfect. ^{[ 104 ]}

Unele comunități creștine vorbitoare de portugheză din India , Sri Lanka , Malaezia și Indonezia și -au păstrat limba chiar și după ce au fost izolate de Portugalia. Limba a fost mult modificată în aceste comunități și, în multe, s -au născut creoli portughezi , dintre care unii încă persistă, după secole de izolare. ^{[ 105 ]} O varietate de cuvinte care provin din portugheză în tetum sunt de asemenea vizibile . Cuvintele de origine portugheză au intrat în lexicul mai multor alte limbi, cum ar fi japoneză , swahili , indoneziană și malaeză .. ^{[ 106 ]}

Lexicon

Articolul principal: Lexiconul limbii portugheze

Biblioteca Naţională a Braziliei , din Rio de Janeiro , cea mai mare din America Latină . ^{[ 107 ]}

Dicționarul Houaiss al limbii portugheze , cu aproximativ 228.500 de intrări, 376.500 de sensuri , 415.500 de sinonime , 26.400 de antonime și 57.000 de cuvinte arhaice, este un exemplu al bogăției lexicale a limbii portugheze. Potrivit unui sondaj realizat de Academia Braziliană de Litere , limba portugheză are în prezent aproximativ 356 de mii de unități lexicale. Aceste unități sunt enumerate în Vocabularul ortografic al limbii portugheze . ^{[ 108 ]}

Majoritatea lexicului portughez este derivat din latină, deoarece portugheza este o limbă romanică. Cu toate acestea, din cauza originii celtiberice , ^{[ 109 ] [ 110 ]} migrațiile popoarelor germanice [ ^{111 ] ocupația} maură a Peninsulei Iberice în Evul Mediu și participarea Portugaliei la Epoca Descoperirilor , au adoptat cuvinte din preajma lume . În secolul al XIII-lea, de exemplu, lexicul portughez avea aproximativ 80% din cuvintele sale de origine latină și 20% cu preromană, celtică ,germanică și arabă . În prezent, limba portugheză are în vocabular termeni din diferite limbi precum provensală , olandeză , ebraică , persană , quechua , chineză , turcă , japoneză , germană și rusă , pe lângă limbi mult mai apropiate, precum engleza , franceza , spaniola si italiana . A existat și influența unor limbi africane . ^{[ 112 ][ 113 ]}

Cele mai multe cuvinte portugheze care pot fi urmărite până la locuitorii pre-romani ai Portugaliei, care includeau iberici , galicii , lusitanieni , celtici , vechii Túrdules , Conios și alții, sunt celtice , ^{[ 114 ]} cu foarte puțin lexic iberic existent. . În secolul al V-lea, Peninsula Iberică ( Hispania romană ) a fost cucerită de germanii suebi și vizigoți .. Aceste popoare au contribuit cu unele cuvinte la lexicul portughez, în principal cele legate de război. Între secolele al IX-lea și al XIII-lea, portugheza a dobândit aproximativ 800 de cuvinte din arabă , datorită influenței maure din Iberia . În secolul al XV-lea, explorările maritime portugheze au dus la introducerea unor împrumuturi din multe dintre limbile asiatice. Din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, din cauza rolului Portugaliei ca intermediar în comerțul cu sclavi din Atlantic și a înființării de mari colonii portugheze în Angola , Mozambic și Brazilia , portugheza a suferit diverse influențe din limbile africane și amerindiene. ^{[ 112 ][ 113 ]}

Ortografie

Articolul principal: Ortografia limbii portugheze

Sediul Academiei Brasileira de Letras din Rio de Janeiro , Brazilia .

Sediul Bibliotecii Naționale a Portugaliei din Lisabona .

Biblioteca Palatului Național din Mafra , Portugalia.

Portugheza standard are două variante recunoscute internațional: ca în Portugalia și în alte țări din lumea lusofonă, cu excepția Braziliei; și ca în Brazilia. Angajat de aproximativ 85% dintre vorbitorii de portugheză, standardul brazilian este astăzi cel mai vorbit, scris, citit și studiat din lume. Este, de altfel, studiat pe scară largă în țările din America de Sud , datorită importanței economice mari a Braziliei în Mercosur . Diferențele dintre soiurile portugheze europene și braziliene sunt în vocabular, pronunție și sintaxă, în special în soiurile vernaculare, în timp ce în textele formale aceste diferențe sunt reduse semnificativ. Diferențele nu sunt mai mari decât între engleza americanăiar Regatul Unit sau franceză din Franța și Québec . ^{[ 115 ]}

Ambele soiuri sunt, fără îndoială, dialecte ale aceleiași limbi, iar vorbitorii ambelor soiuri se pot înțelege cu dificultăți minore. Aceste diferențe între variante sunt comune tuturor limbilor naturale, apărând într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de caz. Cu un ocean între Brazilia și Portugalia și peste cinci sute de ani, limba a evoluat diferit în ambele țări, dând naștere la două standarde lingvistice pur și simplu diferite , fără niciun standard mai corect în raport cu celălalt. Este important de subliniat că în ceea ce se numește în mod convențional „portughezul brazilian” și „portughezul european” există un număr mare de variații regionale . ^{[ 116 ]}

Una dintre cele mai importante trăsături ale portughezei braziliene este conservatorismul său în raport cu varianta europeană, în special sub aspect fonetic. Un portughez din secolul al XVI-lea ar recunoaște mai ușor vorbirea unui brazilian din secolul al XX-lea ca fiind a lui decât vorbirea unui portughez. ^{[ 117 ]}

Notă: în Brazilia rămân atunci când sunt pronunțate, ca în facțiune , compact , intelectual , aptitudine , caracteristică etc. Au existat și diferențe de accentuare din cauza pronunțiilor diferite. În Brazilia, în cuvinte precum academic , anonim și bidé , accentul circumflex este folosit pentru că sunt vocale închise, în timp ce în alte țări vorbitoare de portugheză aceste vocale sunt deschise: academic , anonim și respectiv bidé . În astfel de cazuri, Acordul ortografic din 1990 , semnat de toate țările membre aleComunitatea țărilor de limbă portugheză (CPLP) , a instituit ortografii duble pentru lumea vorbitoare de portugheză ( Baza XI, a 3-a ).

reforme ortografice

Articolul principal: Reforma ortografică

Cavaco Silva și Lula la Cabinetul Regal de lectură portughez în 2008

Timp de mulți ani, Portugalia (până în 1975, a inclus coloniile sale ) și Brazilia au luat decizii unilateral și nu au ajuns la un acord comun, legiferând asupra limbii. ^{[ 118 ]}

Au existat cel puțin cinci acorduri de ortografie: Acordul de ortografie din 1911 , Acordul de ortografie din 1943 , Acordul de ortografie din 1945 , Acordul de ortografie din 1971 și Acordul de ortografie din 1990 . Toți au fost implicați în controverse și neînțelegeri între țările semnatare. ^{[ 118 ]}

Cele mai semnificative au fost Acordul ortografic din 1943, care a fost în vigoare doar în Brazilia între 12 august 1943 și 31 decembrie 2008 (cu unele modificări introduse de Acordul ortografic din 1971) și Acordul ortografic din 1945, în vigoare în Portugalia. .și toate coloniile portugheze la acea vreme, de la 8 decembrie 1945 până la intrarea în vigoare a Acordului ortografic din 1990, care nu a intrat încă în vigoare în toate țările semnatare. ^{[ 118 ]}

Acord din 1990

Articolul principal: Acordul de ortografie din 1990

Acordul ortografic din 1990 a fost propus pentru a crea un standard ortografic unic, la care au participat la acea vreme toate țările vorbitoare de portugheză și la care a fost prezentă o delegație neoficială de observatori din Galiția. Semnatarii care au ratificat acordul inițial au fost Portugalia (1991), Brazilia (1995), Capul Verde (1998) și São Tomé și Príncipe (2006). ^{[ 96 ]}

În iulie 2004, cel de-al doilea protocol de modificare a fost aprobat la São Tomé și Príncipe, în timpul Summit-ului șefilor de stat și de guvern al CPLP . Al Doilea Protocol permite intrarea în vigoare a acordului cu ratificarea doar a trei țări, fără a fi nevoie să aștepte toți ceilalți membri ai CPLP .adoptă aceeași procedură și, de asemenea, a avut în vedere aderarea Timorului de Est, care nu era încă independent în 1990. Astfel, având în vedere că al doilea protocol de modificare a fost ratificat de Brazilia (2004), Capul Verde (2005) și São Tomé și Príncipe ( 2006), și că Acordul va intra automat în vigoare la o lună după a treia ratificare necesară, din punct de vedere tehnic, noul Acord ortografic al limbii portugheze este în vigoare, în ordinea juridică internațională și în sistemele juridice ale celor trei state indicate mai sus. , de la 1 ianuarie 2007. ^{[ 119 ]}

După multe discuții, la 29 iulie 2008 , parlamentul portughez a ratificat al doilea protocol de modificare, aprobat la 25 iulie 2008, ^{[ 120 ]} stabilind un termen de până la șase ani pentru ca reforma ortografică să fie pe deplin implementată. Ortografia nouă și veche au coexistat în Portugalia ^{[ 121 ]} între 13 mai 2009 și 13 mai 2015 , dată la care Acordul ortografic din 1990 a devenit obligatoriu în Portugalia. ^{[ 122 ]}

În Brazilia, acesta este în vigoare din ianuarie 2009, președintele Luiz Inácio Lula da Silva semnând legislația privind acordul în a doua jumătate a anului 2008. Cu toate acestea, până în 2012, ambele ortografii erau în vigoare. ^{[ 123 ]}

Gramatică

Articolul principal: Gramatica limbii portugheze

Frontispiciul Gramaticii limbii portugheze , publicat în 1540.

Gramatica , morfologia și sintaxa limbii portugheze sunt asemănătoare cu gramatica altor limbi romanice , în special spaniola , cu care împărtășește 89% similitudine lexicală, ^{[ 124 ]} și chiar mai mult cu Galiciana . Portugheza este o limbă relativ sintetică și flexionată . ^{[ 125 ] [ 126 ]}

Substantivele , adjectivele , pronumele și articolele sunt moderat flexionate : există două genuri (masculin și feminin) și două numere (singular și plural). Cazul gramatical al limbii sale ancestrale, latină , a fost pierdut, dar pronumele personale sunt încă împărțite în trei tipuri principale de forme: subiect , obiect al verbului și obiect al prepoziției . Majoritatea substantivelor și adjectivelor pot lua multe sufixe diminutive sau augmentativederivativ și majoritatea adjectivelor pot avea un sufix derivativ „superlativ”. Adjectivele urmează de obicei substantivului. ^{[ 125 ] [ 126 ]}

Verbele sunt foarte flexionate: există trei timpuri (trecut, prezent și viitor), trei moduri (indicativ, conjunctiv, imperativ), trei aspecte (perfectiv, imperfectiv și progresiv), două voci (activ și pasiv) și un infinitiv flexat . Timpurile mai mult decât perfecte și imperfecte sunt sintetice, însumând 11 paradigme de conjugare, în timp ce toate timpurile progresive și construcțiile pasive sunt perifrastice. Ca și în alte limbi romanice, există și o construcție pasivă impersonală, în care agentul este înlocuit cu un pronume nedefinit . Portugheza este practic o limbă SVO , deși sintaxa SOVpoate apărea cu câteva pronume și ordinea cuvintelor nu este în general la fel de rigidă ca în engleză , de exemplu. Este o limbă cu subiect nul, cu tendință spre scăderea pronumelor obiect , precum și a varietăților colocviale. Portugheza are două verbe de legătură . ^{[ 125 ] [ 126 ]}

Limba portugheză are mai multe trăsături gramaticale care o deosebesc de majoritatea celorlalte limbi romanice, cum ar fi un timp trecut sintetic pluperfect , verb în conjunctiv viitor, infinitiv flexat și prezent perfect cu sens iterativ. O caracteristică unică a limbii portugheze este mezoclisis , infixarea pronumelor clitice în unele forme verbale. ^{[ 125 ] [ 126 ]}

Fonologie

Articolul principal: Fonologia limbii portugheze

Planul monoftong portughez Lisabona .

Planul monoftongilor portughezi din São Paulo, Barbosa & Albano (2004) :229

Limba portugheză conține câteva sunete unice pentru vorbitorii de alte limbi, ceea ce face necesar ca aceștia să le acorde o atenție deosebită atunci când le învață. Portugheza are una dintre cele mai bogate fonologii ale limbilor romanice , cu vocale orale și nazale , diftongi nazale și doi diftongi nazali dubli. Vocalele semiînchise /e/, /o/ și vocalele semideschise /ɛ/, /ɔ/ sunt patru foneme separate, spre deosebire de spaniolă, iar contrastul dintre ele este folosit pentru ablaut . Portugheza europeană are, de asemenea, două vocale centrale, dintre care una tinde să fie omisă în vorbire, așa cum face e caduc .franceza . Există, în portugheză, maximum nouă vocale orale și 19 consoane, deși unele varietăți ale limbii au mai puține foneme ( portugheza braziliană este, în general, analizată ca având șapte vocale orale). Există, de asemenea, cinci vocale nazale, pe care unii lingvisti le consideră alofoni ale vocalelor orale, zece diftongi orali și cinci diftongi nazale. În total, portugheza braziliană are 13 foneme vocalice. ^{[ 127 ]}

Vocalele

La cele șapte vocale ale latinei vulgare , portugheza europeană a adăugat două vocale centrale apropiate , dintre care una tinde să fie eliminată în vorbirea rapidă. Sarcina funcțională a acestor două vocale suplimentare este foarte scăzută. Vocalele înalte /e o/ și vocalele joase /ɛ ɔ/ sunt patru foneme distincte și alternează în diferite forme de ablaut . La fel ca catalana , portugheza folosește calitatea vocală pentru a contrasta silabele accentuate cu silabele neaccentuate: vocalele simple tind să fie ridicate și, în unele cazuri, centrate, atunci când sunt neaccentuate. Diftongii nazale apar în principal la sfârșitul cuvintelor. ^{[ 127]}

Consoane

Exemplu de pronunții diferite

Articolul principal: pronunția portugheză europeană și braziliană

Extras din epopeea națională portugheză Os Lusíadas , de Luís de Camões (I, 33)

Vezi si

Referințe

Bibliografie

linkuri externe

Alte proiecte Wikimedia conțin și materiale pe acest subiect:
	Definiții în Wikționar
	Cărți și manuale pe Wikibooks
	Categorie pe Commons

• „Comunitatea țărilor vorbitoare de portugheză” 
• „Institutul Camões” 
• „Ce se va schimba în acordul de ortografie” 
• „Dialecte portugheze în Uruguay”. 
• „Muzeul virtual al limbii portugheze” 
• „Periodizările: Istoriile limbii portugheze” 
• Noi indicatori pentru limitele portughezei vechi , de Rosa Virgínia Mattos e Silva.
• Portugheză mijlocie după Cintra (nuga bibliografică) , de Ivo Castro. În FARIA, Isabel Hub (ed.), Lindley Cintra - Homage to Man, Master and Citizen Lisbon: Cosmos/ FLUL , 1999, pp. 366–369.

• Portal de lingvistică
• portal de lusofonie
• Portalul Angola
• Portalul Braziliei
• Portalul Capului Verde
• Portalul Guineei-Bissau
• Portalul Guineei Ecuatoriale
• Portalul Mozambicului
• Portalul Portugaliei
• Portalul Sao Tome și Principe